In ceea ce priveste viziunea ta despre viata, pot sa zic ca a interpreta lucrurile drept ceea ce sunt, in virtutea caracterului absolut intrinsec, nu stopeaza nici o discutie despre moarte sau elementele adiacente. Dimpotriva, as putea zice, o viziune de acest gen faciliteaza raportarile la moarte in masura in care doresti a nu te limita la argumente de natura empirica pe care sa le aduci in favoarea modului de viata adoptat. Constiinta de sine a omului il reclama ca fiind orientat inspre o finalitate naturala, si pentru a respinge aceasta idee ai nevoie de o trecere interpretativa prin moarte si prin ceea ce inseamna opozitia dintre existenta si fiinta, care este aceeasi cu opozitia dintre potentialitate si act. Nu o sa stau acum sa fac intreaga schema ontologica a acestui argument, exista un cadru privat, pe messenger, in care se poate incerca o asemenea realizare. Dincolo de acest lucru, elemente precum “sufletul” si “viata ulterioara” sunt simple lucruri de presupus, nu vei gasi niciodata un argument ultim inspre a le sustine, caci ele nu se vor infatisa niciodata eului sub forma proprie, ci doar in sens numenal. Nu am vrut sa sustin, in aceasta opera, nici o doctrina idealista sau transcendentala in defavoarea uneia care ar arata ca viata este “aici si acum”, nici nu cred intr-o stare de gratie tangibila post-mortem. Nimic insa nu ma opreste a acorda un set de perspective apropiat de acest sistem de credinte personajelor operei mele, intre mine si ele existand o bariera ideatica clara. De aceea, repet – faptul ca trupul oricarui mort este un element scarbos sau altele de aceeasi natura nu constituie in mod necesar “punctele mele de vedere”, ele sunt punctele de vedere ale personajului-narator. Literatura nu inseamna scriitura de jurnal, in care sa nu pot sa trec dincolo de mine deloc. Dimpotriva, as considera ca un scriitor este un om al metamorfozei si al sufletelor multiple, in sensul in care in fiecare opera devine un altul, iar personajele sale capata imprevizibilitate si, prin urmare, autenticitate. A scrie despre moarte nu inseamna in mod necesar a fi obsedat de moarte, asa cum a scrie despre optimism nu presupune in mod necesar o atitudine ludica sau o stare de refugiu in fata suferintelor pricinuite de viata…

In cele din urma, imi permit sa iti multumesc pentru considerentele din finalul commentului, desi trebuie sa recunosc ca mi se pare usor redundant a vorbi despre laudele care “mi s-ar urca la cap”. Nu poate veni nimeni din exteriorul tau pentru a iti imprima un mod de a face literatura sau a te ambitiona sa devii mai bun decat esti, cu exceptia cazurilor rare in care persoana respectiva este totodata una care sa se apropie de tine in virtutea unui contact empatic. Singurul element prin care as putea deveni “mai bun”, asadar, este acela al asumarii voluntare a unui mod de a fi, si numai aceasta paideia imi va imprima un parcurs existential specific si un sistem personal de valorizare a lucrurilor conform experientei (presupunand ca a invata este un proces constant si nelimitabil)…

Subscriu la parerea ta.

Dar nici nu trebuie sa suferim de durerea altuia, nu ar ajuta cu nimic persoana in cauza iar noua ne-ar face mai mult rau.
Ci, daca ni se cere ajutorul, ar trebui sa ii transmitem din forta si optimismul nostru, aratandu-i ideile care ne fac mai puternici.
Asta in cazul in care suntem mai tari in lupta cu viata…

Am vrut sa spun “antidepresiv”,scuze.

Da,ai intuit bine,sunt o persoana sincera si bine intentionata ,imi place sa citesc ce scrii.
Poate, ca sa imi frinez optimismul debordant, voi spune ca nu e bine sa vezi lumea doar in roz,cum nu e bine nici sa o vedem doar in negru.

Probabil ca exista in viata lucruri “mai bune de facut” decat lamentarea, chiar in cazul in care lamentarea te poate trimite inspre luciditate si responsabilitate si poate fi perfect justificata, chiar recomandata, in cazul mortii unei persoane care pentru celalalt a reprezentat un intreg univers. Ma indoiesc totusi ca scrierea de commentsuri retarde pe siteuri de literatura care ni se par, din diverse motive, antipatice, este unul dintre aceste lucruri “mai bune”.

Daca vrei sa ma critici, fa-o la nivel ideatic, punctand elementele care ti s-au parut nepotrivite, sau la nivel stilistic. Altfel orice critica nu valoreaza mai mult decat un concept gol sau o intuitie oarba.