Lectura placuta apropo de lucrarea lui Auster…

Marius- Inca o data, draga prietene, ma pui in dificultate. Nici nu stiu de unde sa incep, sunt extrem de multe de spus despre problematica in cauza. O sa incerc sa o iau sistematic:

1. Da, exista o relatie chiar mai mult decat potentiala intre disocierea din cazul lui G.H. si cea a directorului. Dupa cum stim din capitolul 2, C.R. analizeaza cauzele “afectiunii” lui G.H., fara a ajunge la o concluzie definitiva in acest sens. Capitolul 3 propune o asemenea solutie, sugerand ca C.R. (sau altcineva) ar fi premeditat iesirea din scena a lui G.H. Totodata, capitolul 3 ne ofera posibilitatea de a privi, macar pentru o clipa, in interiorul planurilor lui C.R.: acelea de “a conduce uzina prin director” sau mai bine spus, prin amprenta sa corporala pe care o domina din punct de vedere mental. As fi putut furniza mai multe detalii in acest sens, dar atunci nuvela nu ar mai fi fost atat de… misterioasa, iar placerea lecturii s-ar fi diminuat.

2. Principiul Unul este intr-adevar conceput in mod platonician. De altfel, am dat numeroase indicatii atat in capitolul 1, cat si in capitolul 3 al lucrarii, cu privire la modul de concepere si implicatiile acestui principiu. In cuvinte putine, ai nevoie de ceva care sa stranga laolalta toate ideile sub semnul unitatii, iar acesta este principiul Unul, in sensul in care nu poata exista multiplicitate fara o unitate primordiala (asa cum “doi” si toate celelalte numere sunt, in cele din urma, reductibile la unitati constituente: 2 = 1+1).

3. Ai dreptate, in principiu, ca aici poate exista o problema daca ne mentinem strict in grila platoniciana. Cu toate acestea, suntem in primul rand intr-o opera postmoderna, prin urmare exista numeroase rezolvari posibile pentru situatia de mai sus: fie consideram ideile ca multiple in lumea lor si unitare doar in masura in care acestea se propun ca modele pentru lucrurile empirice, fie acceptam identitatea intre ideea de masa gandita de C.R. si ideea de masa gandita de Jupiter Cranach sau orice alta entitate demiurgica, fie avem un singur demiurg capabil sa gandeasca un anumit tip de idee (de exemplu numai C.R. poate gandi ideea de “duel” sau ideea de “nimfa” – prin urmare, desi pot exista numeroase dueluri in lumea empirica, ideea de “duel” ramane una si are un singur creator). Presupun ca acestea nu sunt singurele solutii, dar este ceea ce pot concepe la ora asta si ar trebui sa fie suficient.

P.S. Dupa cum am mentionat si in lucrarea “Despre Nuvela Filosofica”, astept orice intrebari legate de nuvela si promit sa raspund la ele pentru a face lucrurile mai clare, in masura in care apar nelamuriri legate fie de latura filosofica a lucrarii, fie de cea literar-intuitiva. Sunt deschis oricarui dialog pe problematici de acest gen si le multumesc celor care se implica in acest dialog. Il felicit totodata pe Marius pentru ca el, dintre toti, se pare ca s-a pronuntat pentru o asemenea directie a discutiilor, intelegandu-mi intentia initiala…