Comentarii pentru: MARA (Dying on the inside…)

de: gaby

gaby — Fri, 25 Sep 2009 18:50:04 +0000

cred ca asta e problema intregii omeniri ,stind in intuneric vrea sa gaseasca sinele….oare nu tocmai lumina ne ajuta sa vedem si sa ne intelegem comparindu-ne cu ea?
sintem toti ca niste gauri negre care vor sa absoarba pe cei din jur…depinde de forta de atractie ca sa fim atrasi sau sa atragem….
noroc ca mai explodam in lumina dupa ce devenim mici si negri..smile….

de: Mihnea-Dimitrie Calin

Mihnea-Dimitrie Calin — Fri, 25 Sep 2009 12:51:56 +0000

gaby- probabil ca ai dreptate, numai ca unii dintre noi sunt facuti pentru a trai in intuneric. Si se boteaza prin acesta, devenind una cu el, si se definesc printr-insul pentru ca le este elementul cel mai propriu, cea mai constienta si mai lucida incercare de a ajunge la eterna necunoscuta – “sinele”.

de: gaby

gaby — Tue, 15 Sep 2009 19:11:12 +0000

asa sintem noi,purtind regretele eterne ale imaturitatii noastre,de cind sintem copii pina la moarte…..
ai scris foarte frumos,acum voi v-ati maturizat fiecare e alta persoana ,poate opusa celei care a fost,ati cautat fericirea cercetind si lucurile neglijate in vremea aceea…
dar asta e frumusetea memoriei,in afara timpului si spatiului au ramas inghetate gesturile ,atitudinile celui iubit/iubite,ireale dar care pot stirni din nou emotii in noi..
totusi cind ceva nu functioneaza de prima data nu functioneaza nici pe urma…..ne ramine mingiierea ca sintem mai intelepti mai capabili pentru o noua relatie….
si asteptarile vor fi mai mari de la viitoarea iubita ….dar prietenia poate ramine vesnica…..
cit despre fericire ,ea apare doar atunci cind daruim ceva altuia,un zimbet sau un lucru….
avem dreptul la fericire ,le strigam uneori celor care ar trebui sa ne-o ofere pt ca e de datoria lor,dar daca nu primim ,nu trebuie sa ne depresam,putem oferi iubire ,chiar si celor care nu o ofera nici din datorie…
si nu e greu sa ii intelegem, si ei poarta acelasi eterne regrete ca odata si odata au fost imaturi,dar daca nu discutam cu ei le blocam dezvoltarea,pt ca nu pot infringe mindria ca sa recunoasca,deoarece ei nu s-au inteles atunci pe ei,dar au nevoie mai intii de a vedea ca esti capabil sa ii ierti ….
sint sigur ca esti iubit de cei din jurul tau ,esti un om capabil…

de: Mihnea-Dimitrie Calin

Mihnea-Dimitrie Calin — Thu, 23 Jul 2009 21:28:00 +0000

Nico- Este perversa pentru ca nu stim sa inotam…

de: Nico

Nico — Thu, 23 Jul 2009 21:16:15 +0000

… De ce am impresia ca te-ai pregatit mult pentru acest articol si ca tot ceea ce va aparea de acum inainte va purta oarecum amprenta a ceea ce ai scris aici? Chiar atat de perversa sa fie dragostea?

de: Mihnea-Dimitrie Calin

Mihnea-Dimitrie Calin — Sun, 19 Jul 2009 19:00:34 +0000

Offshore- Frumos comment. Da, e posibil ca noi sa fim adevaratii ucigasi ai propriilor sanse, si ceea ce numim “complotul universului impotriva noastra” sa nu fie altceva decat frustrarea de a ne fi fost aratata fericirea fara a ne fi fost “introdusa in sac”. Si intotdeauna de-a lungul aleilor prafuite ale existentei noastre va aparea o batrana care ne va privi in ochi si ne va zice – “Nu mai vine… nu mai vine”. Si atunci vom sti ca totul s-a terminat, si ca singurul lucru care ne ramane este durerea de a fi inca aici, inca alaturi de persoane pe care nu ni le dorim, inca in medii care nu ne reprezinta, inca opresati, inca haotici si ratati, si niciodata cu sacul incarcat cu apa vietii… goi si singuri si pierduti…
Bixa- Ai putea, dar atunci ar insemna sa ma falsific. Nu poate exista decat o unica Mara pentru mine… Tie iti doresc altceva, sa iti actualizezi propriile potente si sa gasesti fericirea acolo unde eu am ratat-o.

de: Bixa

Bixa — Sat, 18 Jul 2009 19:27:36 +0000

Fiecare dintre noi are o Mara, si fiecare dintre noi moare in fiecare clipa prin ea. Putini stiu insa a ridica persoanei iubite temple din cuvinte. As putea sa fiu eu Mara ta???

de: offshore

offshore — Wed, 15 Jul 2009 00:28:22 +0000

cred ca articolul acesta ar fi trebuit sa apara pe blogul meu, te reprezinta si sincer aveam nevoie de ceva asemenea tie. trecand peste aspectele formale, sunt de acord cu tot ce ai spus, insa exista o mica pata care trebuie retusata. intrebarea mea: de ce universul comploteaza? tin minte ca acum un an, cred, eram la pizzeria respectiva si ne lingeam amandoi ranile, spuneam ca totul este o proiectie vulgara a sinelui nostru, ca lumea este un mare nimic. obsesia! de ce trebuie sa existe un joc care sa ne incatuseze, de ce trebuie sa privesti asa? pana la urma, lasand peratologia, nu crezi ca noi alegem, asa trist, dar noi alegem in cele mai multe dintre situatii. imi dau seama prin ce treci si inteleg totul, as vrea sa se termine totul, nu de alta, dar meriti altceva si o spun sincer.

de: Mihnea-Dimitrie Calin

Mihnea-Dimitrie Calin — Sat, 11 Jul 2009 10:30:45 +0000

Iuliu- Nu stiu ce sa zic, nu am mai vorbit cu ea de aproape trei ani. Dar daca a ajuns asemenea unei fantani secate, acest lucru este si vina mea… Nu poti trai la nesfarsit la temperaturi inalte, in stress si panica, fara consecinte negative majore asupra psihicului tau… mai ales cand nu esti o persoana extrem de puternica. Prin urmare, nu o pot condamna cu privire la nimic. Nu sunt eu cel care ar trebui sa condamne… din multe puncte de vedere, relatia ma epuizase si pe mine, ma transformase intr-o fiinta agresiva, patimasa, nervoasa si angoasata, nu stiu in ce masura te mai puteai intelege cu mine…
Ceea ce este ciudat este ca mai intru din cand in cand pe yahoo! sau google si ii dau inspre cautare numele in speranta ca voi da peste ceva care sa ma faca sa cred ca este fericita. Si nu gasesc niciodata nimic. Parca s-a pulverizat… Iar starea din momentele respective este cu atat mai insuportabila…

de: Iuliu Brasoveanu

Iuliu Brasoveanu — Sat, 11 Jul 2009 10:22:43 +0000

Ciudat cum oamenii care stiu sa scrie stiu in general sa si sufere… Nu stiu cat la suta din text este o biografie, dar daca intr-adevar “nu are rost sa ma ascund in mituri si inventii”, inseamna ca lucrurile chiar au fost adanci. De fapt, se poate resimti dorul si disperarea din simpla turnura a frazelor… daca as fi in locul fetei aleia, dupa ce as citi lucrarea asta, m-as intoarce alergand la tine… nu de alta, dar cred ca nu a stiut niciodata ce anume are de pierdut… asta in cazul in care nu este sufleteste asemenea unei fantani care a secat demult.