And so it begins…

317357725_af39509f18_m.jpgEu sunt o persoana care s-a nascut de partea cealalta a uterului. Sunt cel care, atunci cand s-a nascut, a intrat in apa si nu a mai iesit de acolo. Fusese prea mult timp expus la conditiile din pantecele mamei ca sa mai fie bun de ceva pentru societate. Stia insa mai multe decat toti, caci nu avusese timpul necesar uitarii: asa ca a inceput sa scrie. Dupa primul cuvant, s-a poticnit, caci a inteles ca ii scapase semnificatia literei. Asa ca s-a redus la litere, iar literele au reprezentat pentru el apa literaturii. Caci intreg universul poate fi cuprins in perimetrul unei litere, cu fiecare dintre elementele distincte ale sinelui,. Litera este ca lumea- este raportul cu rezultat fix si exponenti diferiti, este efortul supraunitar de a combate intinderea vietii, comprimand-o intr-un singur simbol intersanjabil ca pozitie si lege. Iar prin litera am inteles ca nu se poate niciodata iubi ceea ce comprimarea spatiala a sinelui nu reclama in mod elocvent.

 Eu sunt ala uraciosul care nu iubeste biografiile. Nici nu stie a scrie o biografie care sa depaseasca o litera, este fortat asadar a lua forma umana pentru a putea explica mortii ce vrea sa fi facut si sa nu fi facut de-a lungul existentei sale fara alternativa. Sunt cel care se joaca cu sine pentru ca se poseda numai pe sine si pentru ca a vrut odata sa fie copil. Nu a ajuns niciodata asa ceva, ala raul de coordoneaza lucrurile avea alte planuri pentru dansul. A ajuns asadar sa se strige in fiecare noapte, pentru a se convinge ca inca mai traieste. Si cand nu aude raspunsul celorlalti este din cauza ca sunetele se propaga altfel printr-un mediu de natura lichida.

 Eu sunt cel care s-a suparat ieri ca nu este iubit. Din acel moment nu mai iubesc imaginile. Singurele pe care le pot suporta sunt cele alb-negru, ele nu musca din tine si te lasa a trai in apa. Celelalte nu sunt asa, falsifica realitatea pentru a te atrage a gusta aerul poluat de la suprafata. Eu am scos mana dreapta din lichid si mi s-a transformat in scrum, radiatiile soarelui au fost prea puternice pentru pielea-mi sensibila, asa ca de atunci scriu numai cu stanga. Si din acea clipa nu am mai incercat niciodata a iesi la suprafata.

Eu sunt cel care este visat de lumea din sine, este pus in scena, sub aparatele de filmare,  iar el isi joaca rolul cu seriozitatea profesionistului. I se spune ca este cel mai bun din grup, ca va face o avere si cu filmul asta. In realitate, singurul lucru pe care il vrea este sa doarma, si poate sa viseze si el un pic.

Eu sunt prima litera din numele meu. Nu am ajuns a o cunoaste pe a doua, pentru o asemenea performanta mi-ar trebui inca doua existente. Subconstientul imi sopteste ca totul este un accident, eu tip sa taca din gura, de vocea lui tiranica nu ma mai aud atunci cand gandesc. Sunt gladiatorul care vorbeste prea mult pentru a se lupta si este prea intelept pentru a vorbi mai mult decat trebuie. Ceea ce ma incomodeaza este absenta mainii din dreapta. Curand, imi va creste insa o aripa cu care imi voi putea acoperi trupul gol de sirena proasta si atunci apa va deveni suportabila. Caci ai nevoie de aripi pentru a te afunda in mai adancul apei din tine. Si atunci nu va mai conta nimic, caci viata nu este nimic altceva decat o fuga pentru a lasa in spate abisul care te-a bantuit intotdeauna…

391442639_e45f87c508_m.jpg<

Reclame

~ de Mihnea-Dimitrie Calin pe octombrie 24, 2007.

4 răspunsuri to “And so it begins…”

  1. [quote] aripi pentru a te afunda in mai adancul apei din tine. [/quote]

    iar atunci cand adancul devine mult prea apasator incat nici aripile nu vor sa se mai miste, cand nu te mai inalti, ce faci?

  2. Cel mai probabil nu te poti adanci in tine din cauza propriilor temeri cu privire la ceea ce ai putea descoperi in cele mai adanci camere ale fiintei. Kierkegaard exclama ca orice privitor lucid intru sine va innebuni sub impactul imaginal a ceea ce salasluieste in aceste adancimi metasubconstiente, a caror revelare este asemenea unei iesiri inspre o lumina care te orbeste si te asurzeste, facandu-te sa fii mai mult, si totusi mai putin, decat cel ce esti. Prin urmare, cand aripile nu vor sa se mai miste, acest lucru trimite inspre ideea ca omul si-a gasit refugiul care sa il protejeze de constiinta de sine. Cand nu te mai inalti, probabil ca ai descoperit poienita care sa te satisfaca suficient incat sa iti asumi premisele unui popas care sta sub semnul eternitatii. In fond, cine sa fie suficient de plin de sine si totusi suficient de distant de cerintele umane ale fiintei sale incat sa pluteasca prin inaltimi nemaivazute, in completa singuratate?…

    O sa imi permit, in finalul acestui comentariu, sa recomand doua lucrari celor interesati de problematica de fata: 1. Asa Grait-a Zarathustra- Friedrich Nietzsche; 2. Calea Searpelui- Gellu Naum.

    Multumesc pentru comentariu.

  3. multumesc ptr raspuns.

    a doua carte n-o cunosc. n-am auzit de ea, dar m-ai facut curioasa.

  4. If this is how it begins, how will it end, i wonder?…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: