Light Sex si Mantuirea

Motto: I’m on a mission, and it involves some  heavy touching, yeah… (L.Gaga)

Lumina Lumii se zbatea dizarmonios, captiva intr-o sticla cu dop de pluta. Paznicii sai plecasera de mult inspre epoca electronica sa joace Tetris si Solitaire si o lasasera singura sa contemple padurea. Asa ca acum isi petrecea timpul gandindu-se ca a luat-o dracu’. Din spatele lumii, rasuflarea divina mai ajungea din cand in cand pana la ea, asa ca isi avanta auzul in directia respectiva, insa dupa ceva timp afirma iarasi scurt, cu o mare dezamagire: “La naiba, tot sforaie!”.

In clipa in care omul ajunse in dreptul Sticlei cu Dop de Pluta de la Capatul Universului, viata lui isi incheiase deja primele cicluri. Asa ca se afla deja intr-o eterna reintoarcere a identicului, numai ca sufletul sau anterior suferise pierderi successive de memorie si acum era pe jumatate trepanat. In clipa in care gasi Lumina zbatandu-se static prin inchisoarea timpului, isi contempla anemic degetele de la picioare si se mira ca ii ieseau cate cinci de fiecare parte a trupului, indiferent de limbajul procesarii sale. Iar aceasta mirare il facea sa o ia de la capat, la nesfarsit…

In orice caz, Lumina avea acum un prieten, si acest prieten, dintr-o intamplare sau o valenta destinala doar partial cunoscuta muritorilor, era un om. In alti termeni, omul a devenit noul paznic al luminii si, intrucat era in continuare ocupat cu Misterul Degetelor de la Picioare, nu s-a sinchisit prea mult sa o elibereze. De-a lungul secolelor, Lumina a devenit frustrata de noul sau partener, caci el se dovedea a fi total neinteresant, chiar anticlimactic. Nu cunostea jocuri de copii, nu stia sa cante mai mult de doua note fara a-l apuca tusea, talent artistic nu avea si nici nu dorea sa capete. Pur si simplu… STATEA ACOLO, degeaba, irosindu-si viata, ca si cum ar fi existat o sticla invizibila cu dop de pluta si in jurul sau. Asa ca intr-o zi Lumina se prefacu bolnava, contactase poate virusul ala nenorocit care omora soldatii in timpul Marelui Razboi. Si vazand-o asa lesinata, o scanteie divina s-a aprins undeva in spatele neocortexului omului nostru, iar aceasta scanteie avea sa capete numele de mila. Tusind si expectorand puroi, lumina se ruga de omul nostru sa o elibereze. Insa odata cu mila, omului i se activara noi functii cerebrale: ori in starea sa de pre-constiinta de sine, el intelegea deja ca sticla aia nu fusese lasata acolo intamplator, ca toate erau interconectate. Intelectul ii dadea ghiont sa lase lucrurile precum erau, ori desi acesta era doar instanta de raportare, omul hotari sa ii dea ascultare macar de data asta. Pe de cealalta parte, era interesat de fiinta mica si palida din fata sa. Asa ca se hotari sa vorbeasca cu lumina:
– Umm… salut. Cine esti tu si ce faci acolo?
Lumina privi sceptic in jur, ca si cum s-ar fi asteptat ca omul nostru sa fi vorbit fie cu sine, fie cu o a treia persoana imaginara.
– Mor, la naiba, nu vezi? Am nevoie de penicilina, si de un pat cald.
– Ai ales intamplator medicamentul?
– Poftim?
– Nu ai cum sa mori, ce dracu’. Numai oamenii mor, si nici ei pe de-a-ntregul.
– Impresionant. Se pare ca am desteptat ceva in tine, cugeta lumina
– Se pare ca da. Probabil ca gradul de maleabilitate al fiintei este mai ridicat decat in calculele tale.
– Credeam ca fiinta trebuie sa fie imuabila si perfect identica cu sine in fiecare moment
– Pai trebuie.
– Si atunci?
– La om existenta precede esenta?
– Ce creaturi idioate, sa vietuiasca in felul asta. De unde stiti cine sunteti de fapt?
– Nu stim. Dar imprumutam cate o masca de fiecare data cand vrem sa facem cate ceva.
– Si cine sunteti in spatele mastilor?
– Probabil ca exact opusul tau. Creaturi haotice si goale. Vietuind intr-o lume care si-a pierdut temeiul la scurt timp dupa Facere.
– Pot sa schimb lucrurile pentru voi. Postmodernismul v-a tampit pe toti, crede-ma. Iti amintesti de exemplu ultima oara cand ai vazut pe cineva ascultand Debussy? Toti sunteti cu Gaga si Ke$ha, si alte aberatii de-alea. Probabil pentru ca v-ati pierdut Lumina, daca ma intelegi… am fost captiva aici de prea mult timp si voi ati trait fara de ghid, lasati sa faceti asa cum stiti mai bine… si ce ati facut de fapt? I-ati turnat Tatalui somnifer in bautura si v-ati apucat sa va construiti propria lume, din gunoaie si foc.
Omul nostru parea sa fie cufundat in propriile ganduri, desi incuviinta din cap pe alocuri in fata monologului patetic al Luminii.
– Ai auzit vreodata de estetica uratului? intreba el intr-un final
– Ce-i aia?
– O chestie…
– Nu ai de gand sa ma eliberezi, nu-i asa? ofta Lumina
– Si de ce as face-o?
– Pentru ca fara mine veti pierde ultima frantura de morala din sufletul vostru.
– Ma lasi cu morala ta? Adica, pe bune, ce poate sa faca morala pentru noi? “Salveaza pe celalalt de la inec” – cu alte cuvinte pune-te la bataie pentru o cauza ce ar putea fi de la inceput pierduta. “Nu ravni la posesia altuia” – insa fara invidie si dorinta nu exista acel declick care sa puna omul pe un drum al acumularii. “Cinsteste pe tatal si mama ta” – care este logica in asta? Cu totii suntem aruncati in lume, si nimeni nu ne-a intrebat daca suntem de acord sau nu cu un asemenea lucru. Si de ce neaparat mama si tatal, ca elemente scoase din context? Nu ar fi fost mai simplu “cinsteste-te pe tine insuti”, intrucat la limita numai tu esti responsabil pentru actiunile tale? Decat sa cinstesti o serie de persoane care se baga in perimetrul tau intim si incearca sa te saboteze?
– Nu intelegi ca fara Tatal nu poate exista o lume? Caci nu este nicidecum facuta sa functioneze de una singura. Fara coordonare exterioara, sufletele din voi vor muri si putrezi in interiorul vostru. Ori realizezi cat de dureros poate fi un asemenea lucru? Ca o infectie raspandindu-se dinspre sange inspre creier, devorand totul in cale pana nu mai ramane nimic…
– Daca lumea asta nu poate functiona de una singura, mai bine sa moara cu totul.
– Dar sunteti parte a lumii asteia, si prin urmare, responsabili…
– Am fost inzestrati cu liber arbitru pentru a decide in situatii extreme. Prin urmare, poate ca se cuvine ca omul sa moara tocmai pentru a deveni Supraom. Fara foc nu va exista niciodata cenusa, si fara cenusa nu va exista niciodata renastere. Iar fara renastere vor exista lanturi pretutindeni, si saltimbanci prognozandu-si vesnic moartea.
– Ticalos egoist, tipa lumina. Si cu mine cum ramane?
– Si de ce ar trebui sa imi pese de tine?
– Pentru ca imi sta in putere sa negociez
– Sa negociezi ce?
– Sa-mi negociez libertatea. Trebuie sa existe un lucru pe care sa ti-l doresti, sau pe care umanitatea ca intreg sa si-l doreasca. Si odata ce ies din sticla asta, vi-l voi oferi…
Omul nostru cugeta iar o vreme, poate pentru a parea ca acorda importanta deciziei sale. Pentru ca, in adancul fiintei sale, stiuse dintotdeauna ce anume isi doreste.
– Vreau un sarut, incepu el. Si o partida de sex
– Asta e tot ce vrei?
– Vreau o partida BUNA de sex. Blowjob, 69, tot tacamul. Nu te opresti de la nimic decat daca iti zic eu sa te opresti. Si pe urma consider contractul nostru epuizat.
– S-a facut, spuse lumina. Sa imi spui mai intai ce forma preferi- blonda, bruneta, inalta, scunda… poate ca esti necrofil sau ceva? As putea sa te-ajut si in conditiile astea.
– Blonda si inalta. Ceva simplu si nepretentios. Curat si sincer, doar esti Lumina.
– Ma asteptam ca in Epoca Postmoderna sa aveti parte de suficient sex, si fara participarea mea. Dar in realitate sunteti disperati si singuri. Disperati sa simtiti ceva, orice, fara mizeria ulterioara si dorinta de a-ti taia venele cu briciul.
– Poti renunta la vorbarie, hotari omul. Sincer nu te face prea atractiva in ochii mei. Pe langa asta, vei avea gura ocupata in urmatoarea perioada…
– Trebuie sa te avertizez totusi. Cine face sex cu Lumina, moare…
Omul privi iarasi inspre Lumina, ca si cum ar fi intrebat-o daca este o regula pe care a inventat-o pe moment, in cele din urma insa dadu din cap neinteresat si continua pe un ton neutru:
– Cu totii murim odata. Plus ca, luand in considerare toate posibilitatile lumesti de a muri, asta mi se pare poate cea mai indicata. Sa nu mai vorbim ca mi-am ratacit viata undeva, departe, si poate ma asteapta una mai buna odata ce trec dincolo de Marea Roata.

Omul se catara pe cel mai apropiat deal si privi dopul enorm din dreptul sau. Trebuia sa isi concentreze intreaga vointa si intreaga forta pentru a reusi sa il clinteasca. Se ridica pe degetele de la picioare si apasa scurt in cateva puncte ce pareau mai sensibile la presiune. Incepu sa se invarta apoi in cerc, rotind suprafata exterioara a dopului in aceeasi directie. Dupa un efort de cateva minute si ceva transpiratie, dopul cazu la pamant, iar Lumina, cu un chiuit lipsit de orice evlavie, curse in afara sticlei si se raspandi. Apoi prinse forma umana, conform intelegerii, si cu miscari gratioase veni leganat inspre eliberatorul sau, care acum ii putea contempla nestingherit frumusetea. Nu era nici pe departe o Cosanzeana, nici macar in forma sa cea mai pura. Rasul ii era laconic si rece, ochii ii scanteiau a foc si vraja, pielea radia diverse nuante de albastru si verzui, gesturile ii erau din cale afara de voluptuoase. Se asemana in toate privintele cu o curva de lux pe care o puteai inchiria in Red District pentru o noapte, si cu toate acestea avea ceva in plus, ca si cum toata linistea trista a lumii devenise captiva intr-o apasare, intr-un gest, si acum exploda incet in perimetrul unei fericrii doar pe jumatate intelese. Simtea ca si ea isi doreste sa pacatuiasca, si asta o facea cu atat mai atractiva…

Totul dura aproximativ o ora, insa remarcabila era mai degraba intensitatea trairii, acele momente de pierdere in care lichidul nu tasnea niciodata pana la capat din robinetul fizic al fiintei, iar respiratia facea parca condens. Ea cunostea toate miscarile, toate orificiile trupului, stia sa isi puna in valoare fiecare milimetru de carne, fiecare vergetura microscopica si fundatura tandra. Stia sa scanceasca precum un caine si sa se vaite precum o nimfa, sa se rasuceasca precum un titirez in asfintit si sa se arunce intru celalalt ca o torpila, sa te priveasca in ochi zambindu-ti cu acel zambet deosebit de pervers care te facea sa iti pierzi mintile. Cu siguranta ca merita sa mori invesmantat intr-o asemenea traire…

Dar el nu muri. L-ar fi putut cu siguranta termina printr-o apasare ceva mai puternica, insa se hotari sa il lase doar paralizat pe jumatate, cu gura larg deschisa, din care se scurgeau bale apoase precum raurile de iasomie. Decise totodata ca era mai bine sa ramana pentru moment captiva in trup de om pentru a se putea deplasa incognito pretutindeni. Iar scopul ei, unicul ei scop, fusese sa ramana insarcinata, per vointa Tatalui. Candva, intr-un viitor apropiat, avea sa nasca un fiu, o persoana speciala, iar el avea sa fie aruncat in lume sa propovaduiasca oamenilor o noua morala, la fel cum fratele sau facuse in epoca romana, inainte de rastignire. Caci Tatal avea sa doarma pentru inca mult timp, captiv in visul reintoarcerii sale…

Inainte de a se arunca insa asupra oamenilor, Virgin Mary puse mana pe ciocanul lui Nietzsche si cu o miscare ampla sparse in bucati sticla in care statuse captiva timp de atatea secole: “Ia de-aici, Lucifer!”, zise ea, si imediat i se paru ca aude un ecou undeva in cealalta parte a universului. La un interval de o saptamana, avea sa apara pe cer o noua stea, iar Pamantul urma sa fie prins in miscarea-i albastra…Trecuseram de pe acum in Epoca Varsatorului.

Anunțuri

~ de Mihnea-Dimitrie Calin pe Martie 28, 2010.

24 răspunsuri to “Light Sex si Mantuirea”

  1. Poate un pic prea anti-Dumnezeu pentru gusturile mele, dar genial ca si context. As avea si eu o intrebare- finalul are legatura cu Zeitgeist? Adica e vb de ere astrologice, si de necesitatea unui nou Iisus? Sper k am inteles bine…

  2. melodia e chestie comerciala 🙂

  3. Andreea- Da, se poate interpreta asa. In ultima instanta, ce este postmodernismul daca nu decadenta oricarui sistem de valori cu pretentii transcedentale? Iar singura ocazie ca un asemenea sistem sa fie readus in prim-plan este aparitia unui nou simbol de natura morala in stilul lui Iisus. Ori daca, astrologic vorbind, Epoca Pestilor se incheie si intram in Epoca Varsatorului, iar Iisus este Ichtios (Pestele) atunci practic avem nevoie de un Iisus-Varsator care sa poata consolida/creea o noua morala pentru secolele urmatoare (post-postmoderne). Vezi cum totul se leaga?
    Offshore- Cu siguranta ca este, dar la limita cum sa arate o Fecioara postmoderna daca nu precum Lady Gaga? Plus ca scopul personajului (nasterea noului Iisus) implica la limita „some heavy touching”, ceea ce determina relatia sa se produca in mod natural.

  4. Nu ma asteptam ca Lumina sa fie „Virgin Mary”. De obicei Iisus e asociat cu titlul asta, u know…

  5. Ama- De acord, insa stii cum vine… Lumina din Lumina pana la urma, nu? :))

  6. Lady Gaga alaturata eseului e o gaselnita buna. salveaza eseul de la o anumita pretiozitate inerenta textelor cu tenta filosofica, de pe bloguri.

    descopar o idee a existentialistilor: „La om existenta precede esenta?” si ma gandesc: care esenta? exista oare asa ceva?:)

  7. Iar un post in care te joci enorm si „mosntruos”. Lady Gaga, lumina lumii, erele astrologice, scopul vietii, procesele inverse de valorizare… si e al naibii de frustrant cat de perfect se impleteste totul. De parca ai planuit sa faci postul asta de vreo trei ani, si ti-ai luat notite la tot pasul.

  8. Oceania – Daca nu exista, atunci suntem condamnati sa ne traim mastile la nesfarsit, fara nimic in spatele lor sau dincolo de ele. Desi daca o luam la nivelul cel mai simplu, biologic, ne lovim totusi de constitutia genetica a lui x, y, z, si de obicei aceasta constitutie biologica este alaturata in filosofie „esentei individuale”. Nu cred neaparat ca textele filosofice sunt „pretioase”, poate problema trebuie pusa exact invers – prea multi oameni aleg sa fie „nepretiosi” 😀
    SAJA – Presupun ca, de cand ma citesti, ti-ai dat seama cum imi fac eu posturile. Cred ca partea de aranjare/dispunere in pagina a unui articol imi consuma chiar mai mult timp decat redactarea, care se produce absolut spontan. De unde si imaginea pe care o propun, a artistului pe post de „vessel”, sau de oglindire a unei lumi (fie ea si mentala) de dincolo de sfera constientului.

  9. @ Mihnea – Mersi de clarificare, am dibuit-o bine inseamna 🙂

  10. hei, n-am zis ca textele filosofice sunt pretioase, am vorbit doar de „textele cu tenta filosofica de pe bloguri”…(incluzandu-ma) e o mica mare diferenta 🙂

    cat despre esenta, nu cred in ea. omul devine tot timpul, suntem fluizi. suntem suma faptelor noastra, iar asta nu e esenta (ceva tare) ci un lucru care se schimba tot timpul (lichid).

  11. Oceania- Posibil, dar cred ca varianta cu patternurile de raspuns specifice este totusi mai puternica. Cu alte cuvinte, daca avem o situatie x in fata, voi alege ceva conform cu o structura motivationala predeterminata de a actiona in situatia x. Altfel nu ar exista decat embodied cognition, ori in mare parte cunoasterea noastra este simbolica, bazata pe patternurile de raspuns anterioare. Cam ca intr-o sala de judecata unde functioneaza legea precedentului 😛 Cel putin asta au descoperit astia din stiinta cognitiei si filosofia mintii lately.
    Andreea – Te mai astept.

  12. Reintoarcere la identicul etern si perpetuu diferit? 🙂 Luam putin existentialism, o aura religioasa pentru a trezi atentia multora ce inca nu au scapat din propria sticla, putina filozofie si metafore dragute pe care fiecare subiectiv poate interpreta cum doreste …

    Am dilema : ai un public tinta? 😛

    Ok … textul, intr-un ‘spirit-paradigma’ dincolo de timp si spatiu, imi da impresia unui tablou a carui elemente dispar, reapar, se dizolva … in afara de partea cu dialogul dintre cele ‘doua’ personaje principale. Desi poate era Unul, sau Nimeni, sau Toti … sau Sinele artistic proiectat.

    Nu sunt sigura daca este o forma de stil literara, dar mi se pare interesant (si cred ca am mai observat la alte, putine, selectate texte) trecerea de la un spatiu difuz (capatul universului, epoci, ere, existente) … la un spatiu concret (deal). Te rupe din ‘starea’ de vis, si te incapsuleaza din nou intr-un real ce niciodata nu se contureaza complet. Ciudat sentiment. Ai folosit stilul constient? Mi se pare ca l-am mai observat la Samuel Beckett, in forme mai extreme (see „The Unnamable”).

    In rest … prea mult optimism modernist in text. 🙂

  13. da, si eu sunt interesata de filosofia mintii si am auzit de cognitia corporala dar nu cred ca am inteles prea bine ce vrei sa-mi spui. incerci cumva sa ma contrazici cu ideea de cognitie corporala care de fapt imi confirma spusele? nu e chiar cognitia corporala cea care sustine ca organismele vii cat si ecosistemele locuite de acestea se afla intr-un flux continuu, intr-o stare fluida, in care se modifica si se construiesc interactionand intre ele? nu am sesizat exact unde anume este contradictia?

  14. Loly – Semi-constient, as putea zice. In ultimul timp scriu fie cum ai vazut mai sus (sau cum e si cazul lui Termination Notice), fie in stil On War (eseu combinat cu literatura si elemente biografice dispuse ca joc de voci). Exista totusi poate o tentativa de diferentiere voluntara fata de alte maniere de a face literatura/eseistica, etc., chiar daca doar partial recunoscuta.
    In legatura cu optimismul modern, eu nu cred de fapt in valabilitatea acestei variante, a noului Iisus care sa mantuiasca omuletii si sa-i scoata din depresiva betie postmoderna. Dar concentrata intru literatura, varianta este de efect, mai ales ca nu a fost suficient explorata (abandonata de pe vremea Convalescentului din Zarathustra).
    Nu stiu sa-mi definesc perfect publicul tinta. Exista evident o filtrare „de la sine”. Nu prea fac insa compromisuri (ideatice sau stilistice), mai ales daca este vorba de compromisuri in vederea „facilizarii” textului.

    Oceania- Da, embodied cognition ar fi oarecum compatibila cu absenta „esentei”. Ideea era insa cuprinsa in propozitia „ori cunoasterea noastra este in mare parte simbolica”, iar cunoasterea simbolica este in stiinta cognitiei modelul opus lui „embodied cognition”. E de exemplu cazul cunoasterii care apare in procesarea datelor sau in calcul, caci nu exista experienta directa (lumeasca) in ceea ce priveste structura acestor calcule.

  15. @ Mihnea – iar embodied cognition? Oricum de la tine am auzit pentru prima oara de existenta lucrului astuia :))

  16. Lady Gaga forever !!! Peace bro, be loved !!!

  17. Oceania@ suma a actiunilor noastre nu inseamna devenire. Omul este masura tuturor actiunilor sale. Omul este o fiinta rationala. Omul este o fiinta sociala. Toate sunt echivalente. Devenirea, in niciun caz, nu se gaseste in chestia cu suma actiunilor sale, e ca si cum ai spune despre om ca se afla intr o continua miscare; aici probabil te ai gandit eronat la devenire, dar fara a avea atribute. Practic, omul tau alearga, dar el nu e chel, prost, frumos, bun, rau. In fapt, devenirea implica staticitatea, cum si alteritatea implica complementaritatea.

  18. Offshore, suma actiunilor noastre nu inseamna devenire doar in cazul in care negi evolutia interioara, crearea si recrearea prin gandire, efort si vointa. poate ca vorbim pe planuri diferite si atunci s-ar putea sa vorbim paralel. eu ma refer aici la identitatea noastra! la cine suntem, la negarea esentei ca ceva care ne intepeneste. la afirmatia existentialistilor…asta ca sa revenim de unde am pornit :).

  19. @ Offshore, Oceania – Interesanta dezbaterea la care s-a ajuns apropo de „suma actiunilor”. Cred ca depinde de modul in care vezi aceasta suma. Teoretic, fiecare actiune din aceasta suma este un „in sine”, separat de restul actiunilor chiar si cand determina un anumit traseu procesual inspre urmatoarea. La limita, acest traseu este doar „favorizat” de o actiune precedenta, dar nu ‘determinat’ per se, intrucat fiecare actiune poate sa determine lucruri multiple si uneori chiar opozante, si sunt multi alti factori care intervin in ecuatie: hazard, etc. Cred ca „suma” nu ar putea fi vazuta ca un „tot” care devine decat daca, cumva, ar fi recuperat intervalul dintre actiuni, poate in stil bergsonian. Desi nu stiu cum s-ar putea face una ca asta. La limita, problema cu devenirea in sensul tare este ca „ceva” trebuie totodata sa devina „din ceva”, ori cum recuperezi legatura dintre „ceva” si „din ceva”, sau cum poti fi macar sigur ca EXISTA o asemenea legatura? Pentru ca fara ea nu exista devenire, doar doua elemente independente unul de celalalt. Poate doar apeland la un simt intern „al identitatii”, dupa cum sugera Oceania, dar simtul asta face parte si el din „esenta” individului, caci fara el nu am sti niciodata ca suntem „ceva” derivat din „altceva”, si noi posedam simtul asta, „al individualitatii”, inca de la nastere. Ceea ce implica iar esenta.

  20. @ Iuliu – Ma bucur ca am reusit sa te scot din „ignoranta”, prietene 😀
    @ Texas Doug – Yeah, … „doing the love game” :))

  21. Sunt un pic surprins ca nu au existat inca genul de comentarii fanatice de natura religioasa. Cu privire la text: 1) in ce masura postmodernismul in textul asta este doar asa, ceva asumat si care ramane dincolo, caci omul care capata constiinta de sine nu este postmodern prin nimic? 2) Atitudinea personajelor e interesanta, dar ai putea face dialogul ceva mai dinamic. Replici mai surprinzatoare, etc. E pe alocuri cam plat; 3) Ideile sunt bune, desi asta cu astrologia cred ca este o gaselnita chiar in mai mare masura decat lady gaga, e un fel de incalzire globala mai cu pretentii asa; 4)Ce cauta Nietzsche aici? Virgin Mary care foloseste ciocanul lui Nietzsche? nu am inteles asocierea; 5)care-i faza cu misterul degetelor de la picioare?

  22. Oceania@ Eu iti aratam ca prin afirmatia de genul „suma actiunilor sale”, ajungi sa falsifici tocmai esenta care este miscare, chiar daca ideea asta pare cat se poate de apropiata. Sigur ca nu ajungi la esenta niciodata, dar daca mai dai si definitii de genul, ajungi si mai mult sa te afunzi in nimic. Am dat ex banal – Omul alearga, si atat! Altceva mai poti sa spui despre el? Nu ! Caci el este suma banala a actiunilor sale…

  23. @ Lethe – 1) Nevoia de recuperare a sinelui prin sex este postmoderna. In sensul in care omul contrapune sexul decadentei lumesti, disperat sa simta ceva, orice, care sa il faca a salta din banalitatea prezentului; 2) Ideea era iara de opozitie de planuri, un dialog aparent banal, in contrast cu caracterul surprinzator al rezultatului sau, produce un efect artistic aparte; 3) Nu am inteles exact ce vrei sa zici cu astrologia ca „gaselnita”; 4) Vroiam sa subliniez ideea de emancipare a lui Virgin Mary; regasindu-se pe sine, ea ajunge la randul ei a filosofa cu ciocanul; deci nu mai e Maria cea lipsita de pacat, pura, imaculata, blajina, si plicticos de apatica; e o Mary a actiunii, o Mary dispusa a ii da dracului in cap cu ciocanul la propriu; este o Mary dispusa chiar a pacatui pentru salvarea lumii, si dispusa totodata a gusta cu placere unicitatea acestui pacat; este o Mary a „scopului care scuza mijloacele” si nu una a rugaciunii si a pasivitatii; 5) Era iarasi un simbol al lipsei de sens din viata oamenilor. Omorandu-l pe Dumnezeu (sau in cazul prozei asteia, „adormindu-l” pentru o durata nedeterminata), omul nu mai crede in transcendenta, prin urmare trebuie a isi gasi un alt telos cu care sa isi ocupe timpul. Iar absenta unui telos evident duce la pierdere de sine, si la afundarea in imediat ; iar misterul cel mai la indemana si cel mai profan pe care il gaseste este cel al propriului trup. In concluzie, ” misterul degetelor de la picioare” este o ironie apropo de caracterul profan al imediatului, si de afundarea omului postmodern in el.

  24. Astrologia e o gaselnita in sensul ca este fake, nu este o stiinta sau ceva de genul asta. De acord in rest cu comentariile tale, explici frumos. Nu sunt neaparat de acord cu premisele postmodernismului, dar asta este deja alta poveste de adormit Mitzura.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: