And so it begins…

Eu sunt o persoana care s-a nascut de partea cealalta a uterului. Sunt cel care, atunci cand s-a nascut, a intrat in apa si nu a mai iesit de acolo. Fusese prea mult timp expus la conditiile din pantecele mamei ca sa mai fie bun de ceva pentru societate. Stia insa mai multe decat toti, caci nu avusese timpul necesar uitarii: asa ca a inceput sa scrie. Dupa primul cuvant, s-a poticnit, caci a inteles ca ii scapase semnificatia literei. Asa ca s-a redus la litere, iar literele au reprezentat pentru el apa literaturii. Caci intreg universul poate fi cuprins in perimetrul unei litere, cu fiecare dintre elementele distincte ale sinelui,. Litera este ca lumea- este raportul cu rezultat fix si exponenti diferiti, este efortul supraunitar de a combate intinderea vietii, comprimand-o intr-un singur simbol intersanjabil ca pozitie si lege. Iar prin litera am inteles ca nu se poate niciodata iubi ceea ce comprimarea spatiala a sinelui nu reclama in mod elocvent.

 Eu sunt ala uraciosul care nu iubeste biografiile. Nici nu stie a scrie o biografie care sa depaseasca o litera, este fortat asadar a lua forma umana pentru a putea explica mortii ce vrea sa fi facut si sa nu fi facut de-a lungul existentei sale fara alternativa. Sunt cel care se joaca cu sine pentru ca se poseda numai pe sine si pentru ca a vrut odata sa fie copil. Nu a ajuns niciodata asa ceva, ala raul de coordoneaza lucrurile avea alte planuri pentru dansul. A ajuns asadar sa se strige in fiecare noapte, pentru a se convinge ca inca mai traieste. Si cand nu aude raspunsul celorlalti este din cauza ca sunetele se propaga altfel printr-un mediu de natura lichida.

 Eu sunt cel care s-a suparat ieri ca nu este iubit. Din acel moment nu mai iubesc imaginile. Singurele pe care le pot suporta sunt cele alb-negru, ele nu musca din tine si te lasa a trai in apa. Celelalte nu sunt asa, falsifica realitatea pentru a te atrage a gusta aerul poluat de la suprafata. Eu am scos mana dreapta din lichid si mi s-a transformat in scrum, radiatiile soarelui au fost prea puternice pentru pielea-mi sensibila, asa ca de atunci scriu numai cu stanga. Si din acea clipa nu am mai incercat niciodata a iesi la suprafata.

Eu sunt cel care este visat de lumea din sine, este pus in scena, sub aparatele de filmare,  iar el isi joaca rolul cu seriozitatea profesionistului. I se spune ca este cel mai bun din grup, ca va face o avere si cu filmul asta. In realitate, singurul lucru pe care il vrea este sa doarma, si poate sa viseze si el un pic.

Eu sunt prima litera din numele meu. Nu am ajuns a o cunoaste pe a doua, pentru o asemenea performanta mi-ar trebui inca doua existente. Subconstientul imi sopteste ca totul este un accident, eu tip sa taca din gura, de vocea lui tiranica nu ma mai aud atunci cand gandesc. Sunt gladiatorul care vorbeste prea mult pentru a se lupta si este prea intelept pentru a vorbi mai mult decat trebuie. Ceea ce ma incomodeaza este absenta mainii din dreapta. Curand, imi va creste insa o aripa cu care imi voi putea acoperi trupul gol de sirena proasta si atunci apa va deveni suportabila. Caci ai nevoie de aripi pentru a te afunda in mai adancul apei din tine. Si atunci nu va mai conta nimic, caci viata nu este nimic altceva decat o fuga pentru a lasa in spate abisul care te-a bantuit intotdeauna…

<